Intalnire cu Corneliu Baba

La muzeul de arta din Timisoara, poti sa te intalnesti in fiecare saptamana de marti pana duminica intre orele 10.00 si 18.00 cu pictorul Corneliu Baba. Acesta va asteapta pentru “discutii” la etajul I al muzeului




Nu, nu e pacaleala. Corneliu Baba “vorbeste” pentru toti cei care vin sa il vada si se opresc sa il “asculte”. Va spun ca se bucura mult cand vine cineva la muzeu si opreste la etajul I sa il viziteze. Ce ai de pierdut? Hai, ba, la muzeu!

Am sarit cateva trepte. O usa de sticla. O sculptura de Peter Jecza. Incotro? Am de ales: stanga sau dreapta. Fac stanga ca e mai liniste. Urc iar cateva trepte si dau de niste coloane de lemn colorate. 8, 9, 10. Am vrut sa alerg in jurul lor si sa spun o incantatie. Dar ce incantatie?
Mai merg putin inainte, trec de o usa de sticla si tam, tam-dreapta. Acum am ajuns.

Cum intri ghici cine te/ma intampina? Naturlich, Corneliu Baba. Da, da, pictorul. M-am uitat la tablou; era un autoportret din 1991. Mi-a facut cu mana, in semn sa nu-l privesc prea mult, ca oricum nu am ce sa vad. Ma bucur ca ma intelege, ca eu una nu-l inteleg. Atentia imi e brusc atrasa de un “Rege(le) nebun” asezat intre doua tablouri “Spaima”. Deci doua spaime si un rege nebun intre. Cat de nebun e regele? Are parul negru si barba roscovana. Pieptul scos in fata. O mana ridicata in dreptul pieptului ce arata in sus. Regele tine ochii inchisi iar in dreptul lui, vine un caine cu limba scoasa. Regele e nebun? Pe ritmurile de Mariah Carey ce tocmai se aud dintr-un radiou, si eu as fi. Toata camera are trei regi si trei spaime. In locul lor si eu m-as speria…canta “Ala la la la long”.





In a doua galerie Corneliu Baba, trebuie sa mergi in fundul camerei si sa te uiti spre geam. Vei vedea un autoportret Corneliu Baba, care sta cu mana intinsa, parca ar vrea sa dati mana. "Incantat de cunostiinta. Esti noua pe aici, nu?", imi zice el. "Bine totusi ca venisi"; i-am observant accentul si mi-am dat imediat seama ca e de la Craiova. Am vrut sa dau mana cu el, dar m-am uitat in stanga mea si am vazut-o pe “Spaniola”. Ma implora din ochi sa nu o fac. " Te vad tantiile care sunt de serviciu pe camera de filmat", sopteste spaniola. Desi Corneliu Baba insista, cred ca n-am sa dau azi mana cu el. Intorc capul spre dreapta si dau de un alt portret. O doamna imbracata in negru, cu par lung si piele alba. Nu zambeste, nu implora, nu nimic. Si ea vorbeste " da mana cu Baba; nu se intampla nimic. Ti se atrage doar atentia ca n-ai voie sa atingi tablourile. Dar de ce sa nu ne atingi? Oricum e plictisitor pe perete toata ziua". Ii dau dreptate. Hotarasc sa nu iau in seama sfatul tabloului, cine stie ce ganduri are. Dau iar ochii cu Corneliu Baba, "las-o-n pace. Numai la rele te-ar indemna. Hai, du-te si-n camera cealalta". Sfat de tablou matur. Ma duc.

-Buna ziua maestre Enescu. “Arlechin” fluiera ceva dar nu-l aud. Salut cu "saru`mana" toate tablourile si pasesc incet sa nu trezesc un nud. Portretul doamnei Baba, il vegheaza. "Ce moment ti-ai gasit sa vii la muzeu…", ma mustra ea. Scuzati, scuzati. Urmeaza o “Cina in familie”, o “Bataie de cocosi” si “Arlechinul cu maimuta”. As zice ca toate tablourile sunt serioase daca n-ar fi incadrate de doi arlechini. Mai departe…

Inca o camera cu Corneliu Baba. Bine ca e un autoportret ca nu mai suportam sa-mi fie ghid altcineva. “Autoportret. De ce?”. Chiar asa, de ce? E si el cam mirat. Acum pe bune domnu` Baba, de ce? Nu stie sa-mi raspunda. In continuare dau de “Otelarii”. Patru barbati inalti, bine facuti. Doi cu mainile in sale si toti cu capul zvarlit in vant. "Hai mai copila, la munca nu la privit". Da, da `nteles. Si trec in camera urmatoare.

Urmeaza o camera statica. Toti pozeaza: si “Fata in roz”, si “Muncitorul” si “Familia”. Nu mai spun de “Omul cu ochi verzi” care, sta ascuns langa usa si vrea sa stie ce tot notez eu in caiet. “Daca-ti arat, promiti sa nu te mai zgaiesti asa la mine?”, il intreb. E de acord. Asa ca m-am dus langa el si i-am aratat. A ramas uimit. " Nu cred ca scriu chiar atat de prost" ii spun, si plec. Ultima galerie mi-a citit gandurile. Evident ca dupa atata privit te prinde “Somnul” iar “Odihna la camp” si “Taranii care pleca” sunt foarte sugestive. Inteleg unde bat. “Omul cu lingura”...vai ce foame imi e. Mai sunt cateva tablouri, dar eu vad numai “Somnul” si “Popas”. Le urez pofta buna celor din “O cina” si plec.

Dupa dezinsectie.... Gandacescu

Nu pot spune ca sunt Toma necredinciosul, pentru ca nu ar fi deloc corect. Sunt Toma necredincioasa. Am vrut sa ma conving ca gandacii nu vor face o revolta in dimineata dupa dezinsectie. Pe pervaz, am intalnit un trimis al gandacilor, Gandacescu se numea. Ma privit in ochi si l-am privit in antene. M-a enervat faptul ca antena stanga parea sa se miste mai mult ca antena din partea dreapta. Am hotarat sa pedepsesc acest gest care in traducere ar fi “pe dezinsectia voastra ca era numai apa chioara”. Asa ca, i-am aplicat doua jeturi de detergent de geamuri. A ramas perplex. Ha, ha in gandul meu. “Mori bestie”. Dar bestia se scutura, iese din baltoaca si gusta din detergent. Ridica capul si mai gusta odata. Pe urma da din antene multumit. Traducere: “pe detergentu` tau de geamuri ca si asta are apa”. Uimita si stupefiata mi-am zis ca acest Gandacescu e un gandac brav: a trecut printr-o dezinsectie, doua jeturi de detergent si inca e glumet. Merita sa traiasca. Pleaca de vrei brav gandac. Si bravul a plecat. Nu strabate bine nici jumatate din pervaz ca il vad cum poposeste pe ziarul meu de dimineta. Aaaaaaaa. Atat ti-a fost. Mi-am scos slapul de guma din piciorul drept si i-am articulat doua pe spate. Poc, poc. Gestul meu in traducere: “Pe mata, eu citesc prima ziarul”. Dar cu cine sa vorbesti; Gandacescu mi-a lasat o pata mare maro si pe slap si pe ziar.

Cum sa scapi de ganduri pacatoase!

Pacatoase-n orice zi
Ganduri, ce vreti sa va fac?
Sa va scot din minte nu pot
V-ati gandit voi la plecat?

“Tu stapane, tu ne tii!
In al tau minunat cap”
Ei, comedie. Sa stiti
Ca de azi ma rad pe cap!

“Baremi de ti-ar folosi”
Zicu-mi ele s-apoi rad!
Ce! credeti ca nu o fac?
Si incep sa ma incrunt!

“Daca vrei s-ajungi la noi
Lasa-ne sa-ti dam un sfat
Rade-ncet, incet, tot parul
S-apoi pielea de pe cap!”

N-am zis ca sunt pacatoase?
Uite! vor sa ma belesc!
Da va curat eu pe toate
Maine, ma calugaresc!

Matza mea

Datu-mi-a fost sa vaz in cea zi de toamna a mai mare spurcaciune de pana atunci! Crezut-am ca nu vaz bine! O oarece creatura tricolora si zbierlatoare in capul scarilor. Doamne cine a batut matza in halul asta! Dapoi nu era matza cea la care gandeam eu. Si mai bine, era alta matza. Si eu naiva care crezusem ca e o minge de tenis cu patru betze-n fipte in ….
Ce sa mai apuc sa-mi zburlesc ochii ca, mingea cu trei picioare galbene si unul negru imi zbungheste in casa, in bucatarie. Creatura, isi cracana ochii si gura si incepe a scoate sunete acordate parca prin coada! Dar nu voi fi avand eu sa suport asa “dulce” melodie si-i var salam sub bot. Sa-mi sfasie si negreala de sub unghii! “Hraniti cu grija”, ar fi trebuit sa poarte mingea asta cu par la gat.
Cum nu am avut niciun fel de racheta prin preajma, nu am putut s-o servesc sau macar s-o pasez cuiva, si-a ramas sa fie matza mea!

NUCUSTIRI

In urma cu 23,45 de minute o frunza de nuc a fost sfasiata cu bestialitate. In momentul de fatza frunza, pe nume Frunza de Nuc, se afla la spitalul nucilor din deal, in stare grava. Inainte de a fi transportata de urgenta, Frunza a reusit sa ne spuna ce s-a intamplat: “ma clatinam in vant ca in fiecare seara. Nu aveam sa stiu ca astazi va fi diferit. Vantul e prietenul meu; suntem impreuna de cand ma stiu. Dar, asta seara a vrut sa ma ia cu el. A zis ca ma poate (intre)tine in aer toata viata si l-am crezut. Naiva am fost. M-am lasat purtata de vant. Am parcurs vreo doi kilometri impreuna. M-a dus pana la cer si incet, incet m-a purtat deasupra trotuarului. I-am spus ca am teama de trotuar dar nu m-a ascultat si mi-a dat drumul. In momentul urmator am auzit un uruit puternic care venea inspre mine si ma tragea…Dupa care nu mai tin minte.” , a declarat Frunza de Nuc.
Un mar(tor) care a fost la fata locului spune ca a vazut cum ceva mare, mare o tragea pe frunza asezata pe trotuar. A disparut in acel ceva iar in cateva secunde a aparut din nou, sfasiata.
Tatal frunzei de nuc spune ca el mai are 564 de frunze si nu le poate veghea pe toate, dar ca stia de relatia dintre vant si frunza lui. “Oricum in fiecare an imi ia frunzele. Dupa, nu stiu ce se intampla cu ele.”
Plopii sositi la fata locului pentru a ancheta sustin ca acest caz nu e singular si au mai fost semnalate astfel de sfasieri. Totusi, inca nu se pot pronunta asupra vinovatului.
Surse citate de Nucufax, dar care doresc sa ramana anonime sustin ca posibilii vinovati s-ar putea sa fie chiar <>, asa zisele pasari cunoscute mai bine sub denumirea de Ciori. E fapt cunoscut ca cei din clanul Ciorilor vin si stau zilnic la barfa cu Nucul. Plopii banuiesc in momentul de fatza Nucul, despre care spun: “nucii sunt recunoscuti pentru trafic de frunze. Nu e exclus sa avem de-a face cu un astfel de caz.”
Statisticile arata ca in ultima toamna, traficul de frunze de nuc a scazut cu 8 procente, datorita Directiei frunzelor care si-au infiltrat pomii in reteauna de nuci. Astazi, doar 120 din 564 de frunze dintr-un nuc mai ajung traficate si intr-un final fumate. Ce se intampla totusi cu frunzele care nu ajung sa fie fumate? Mai multe vom afla in dezbaterea din aceasta seara unde ii avem ca invitati pe cei din clanul Ciorilor, Directia Frunzelor si purtatorul de cuvant al nucilor de peste 50 de ani.

Iar acum, cele mai importante stiri pe scurt:
“12 nuci au nascut astazi gemeni!
Incaierare intre o banda de furnici si un stejar.
Protest in iarba. 26 de gandaci au luat cu asalt iarba pe care o acuza de inaltime!
Incepe vopsirea pomilor. Peste 6000 de pomi vor fi varuiti in decursul saptamanii ce urmeaza."
Pentru mai multe informatii vizitati site-ul nostru: NucoTvNuco.com
Nucostirile v-au fost prezentate de Nuca de Toamna. Ramaneti in continuare pe NucoTV! La revedere!