Nu, nu e pacaleala. Corneliu Baba “vorbeste” pentru toti cei care vin sa il vada si se opresc sa il “asculte”. Va spun ca se bucura mult cand vine cineva la muzeu si opreste la etajul I sa il viziteze. Ce ai de pierdut? Hai, ba, la muzeu!
Am sarit cateva trepte. O usa de sticla. O sculptura de Peter Jecza. Incotro? Am de ales: stanga sau dreapta. Fac stanga ca e mai liniste. Urc iar cateva trepte si dau de niste coloane de lemn colorate. 8, 9, 10. Am vrut sa alerg in jurul lor si sa spun o incantatie. Dar ce incantatie?
Mai merg putin inainte, trec de o usa de sticla si tam, tam-dreapta. Acum am ajuns.
Cum intri ghici cine te/ma intampina? Naturlich, Corneliu Baba. Da, da, pictorul. M-am uitat la tablou; era un autoportret din 1991. Mi-a facut cu mana, in semn sa nu-l privesc prea mult, ca oricum nu am ce sa vad. Ma bucur ca ma intelege, ca eu una nu-l inteleg. Atentia imi e brusc atrasa de un “Rege(le) nebun” asezat intre doua tablouri “Spaima”. Deci doua spaime si un rege nebun intre. Cat de nebun e regele? Are parul negru si barba roscovana. Pieptul scos in fata. O mana ridicata in dreptul pieptului ce arata in sus. Regele tine ochii inchisi iar in dreptul lui, vine un caine cu limba scoasa. Regele e nebun? Pe ritmurile de Mariah Carey ce tocmai se aud dintr-un radiou, si eu as fi. Toata camera are trei regi si trei spaime. In locul lor si eu m-as speria…canta “Ala la la la long”.
In a doua galerie Corneliu Baba, trebuie sa mergi in fundul camerei si sa te uiti spre geam. Vei vedea un autoportret Corneliu Baba, care sta cu mana intinsa, parca ar vrea sa dati mana. "Incantat de cunostiinta. Esti noua pe aici, nu?", imi zice el. "Bine totusi ca venisi"; i-am observant accentul si mi-am dat imediat seama ca e de la Craiova. Am vrut sa dau mana cu el, dar m-am uitat in stanga mea si am vazut-o pe “Spaniola”. Ma implora din ochi sa nu o fac. " Te vad tantiile care sunt de serviciu pe camera de filmat", sopteste spaniola. Desi Corneliu Baba insista, cred ca n-am sa dau azi mana cu el. Intorc capul spre dreapta si dau de un alt portret. O doamna imbracata in negru, cu par lung si piele alba. Nu zambeste, nu implora, nu nimic. Si ea vorbeste " da mana cu Baba; nu se intampla nimic. Ti se atrage doar atentia ca n-ai voie sa atingi tablourile. Dar de ce sa nu ne atingi? Oricum e plictisitor pe perete toata ziua". Ii dau dreptate. Hotarasc sa nu iau in seama sfatul tabloului, cine stie ce ganduri are. Dau iar ochii cu Corneliu Baba, "las-o-n pace. Numai la rele te-ar indemna. Hai, du-te si-n camera cealalta". Sfat de tablou matur. Ma duc.
-Buna ziua maestre Enescu. “Arlechin” fluiera ceva dar nu-l aud. Salut cu "saru`mana" toate tablourile si pasesc incet sa nu trezesc un nud. Portretul doamnei Baba, il vegheaza. "Ce moment ti-ai gasit sa vii la muzeu…", ma mustra ea. Scuzati, scuzati. Urmeaza o “Cina in familie”, o “Bataie de cocosi” si “Arlechinul cu maimuta”. As zice ca toate tablourile sunt serioase daca n-ar fi incadrate de doi arlechini. Mai departe…
Inca o camera cu Corneliu Baba. Bine ca e un autoportret ca nu mai suportam sa-mi fie ghid altcineva. “Autoportret. De ce?”. Chiar asa, de ce? E si el cam mirat. Acum pe bune domnu` Baba, de ce? Nu stie sa-mi raspunda. In continuare dau de “Otelarii”. Patru barbati inalti, bine facuti. Doi cu mainile in sale si toti cu capul zvarlit in vant. "Hai mai copila, la munca nu la privit". Da, da `nteles. Si trec in camera urmatoare.
Urmeaza o camera statica. Toti pozeaza: si “Fata in roz”, si “Muncitorul” si “Familia”. Nu mai spun de “Omul cu ochi verzi” care, sta ascuns langa usa si vrea sa stie ce tot notez eu in caiet. “Daca-ti arat, promiti sa nu te mai zgaiesti asa la mine?”, il intreb. E de acord. Asa ca m-am dus langa el si i-am aratat. A ramas uimit. " Nu cred ca scriu chiar atat de prost" ii spun, si plec. Ultima galerie mi-a citit gandurile. Evident ca dupa atata privit te prinde “Somnul” iar “Odihna la camp” si “Taranii care pleca” sunt foarte sugestive. Inteleg unde bat. “Omul cu lingura”...vai ce foame imi e. Mai sunt cateva tablouri, dar eu vad numai “Somnul” si “Popas”. Le urez pofta buna celor din “O cina” si plec.
Postări
