Cu acordeonul prin Timisoara

I-ati vazut cumva pe Adi si Marian? Cine sunt ei?
Saptamana trecuta, impreuna cu o prietena, am dat peste Adi si Marian.Au venit din Bucuresti in urma cu opt luni la Timisoara. Au plecat din cauza familiilor; parintii adoptivi se certau si ii trageau si pe ei in cearta lor. Isi duc traiul de pe o zi pe alta intr-o baraca, ascunsa dupa niste tevi. Ce fac ei in Timisoara? Circula mult cu tramvaiul. Da, ati citit bine. Circula mult cu tramvaiul. Cu cat merg mai mult cu tramvaiul cu atat mai repede fac banii pentru ziua de maine. De fapt, ei canta la acordeon si tramvaiul ii ajuta sa ajunga mai repede dintr-un capat intr-altul al Timisoarei. Canta in tramvai, pe strada si uneori pe la nunti, asa... „pe langa orchestra”.Marian are 26 de ani iar Adi, 17. Au plecat din Bucuresti in speranta ca la Timisoara le va fi mai bine. Cel puti aici nu e asa de poluat si nici aglomeratie atat de mare, iar „oamenii sunt altfel”. Au invatat sa cante de mici. Si-au cumparat acordeoane din targ (care, apropo, sunt mai batrane decat ei), le-au reparat si au invatat sa cante. Ce cantec auzeau, incercau sa il reproduca. Asa au ajuns sa cante de toate. Stiu melodii de Brahms, Lacul Lebedelor, manele si multe cantece vechi, valsuri si tango. De obicei daca cineva le cere sa cante, canta dupa cum vede ca are omul dispozitia. Incep ziua la orele 9:00-10:00 si termina pe la la 14:00. „ Lumea crede ca ne place sa cersim”, imi spune Marian. Dar de fapt ei nu cersesc. Ei canta. Cui i-a placut, pune daca vrea, un ban in sticla taiata pe jumatate, care atarna langa acordeon. Fac si pana la 50 de lei pe zi. Isi cumpara mancare si haine. Ai sa observi ca tin sa fie curati, au o fata umila si zambesc trist.
Sunt tigani, dar nu sunt de acord cu manelele, jocurile de noroc si bautul. Pe viitor ar vrea sa isi cumpere o bucatica de pamant, un locsor unde sa isi contruiasca o casa. Probabil gandul la o casuta a lor ii ajuta sa se trezeasca in fiecare dimineata si sa iasa in strada inca o data si sa cante.„Acordeonul pentru mine e si casa si masa. Daca as avea 40 de ani, tot tanar m-as simti”, spune Marian.